O CĂLĂTORIE LA 40 DE METRI SUB PĂMÂNT



    Una din cele mai mari peşteri de ghips din lume se află în Republica Moldova. Pe cât de mare, pe atât de puţin cercetată, deşi a fost descoperită mai bine de jumătate de veac în urmă. Peştera ”Emil Racoviţă”, sau ”Cenuşăreasa” aşa cum obişnuiesc să o numească cercetătorii, datorită particularităţilor sale, a câştigat mai multe diplome internaţionale. Autorităţile spun că au planuri mari cu ea şi speră să o transforme pe viitor într-un obiectiv turistic inedit. Am încercat să aflăm cum arată astăzi peştera ”Emil Racoviţă” şi cât de uşor pot ajunge turiştii la acest monument al naturii.

    Peştera se află la 282 de km de Chişinău, în extremitatea Nord-Vestică a Republicii Moldova, în apropierea nemijlocită a localităţii Criva. Pentru a reuşi la timp şi a ne alătura grupului de cercetători care au acceptat să ne ia cu ei în subteran, am pornit din capitală la ora 5 dimineaţa.

    Ajunşi la Criva, ne-a mai luat o oră să perfectăm permisele individuale speciale la sediul poliţiei de frontieră, unde a trebuit să explicăm motivele aflării noastre acolo, dar şi să demonstrăm că avem echipamentul necesar şi că suntem însoţiţi de un grup de cercetători. Fără aceste permise şi fără însoţitori calificaţi nimeni nu poate intra în subteran.

Pentru a avea acces pe teritoriul carierei, unde e amplasată singura intrare în peşteră, am avut nevoie de permise speciale.

    După perfectarea tuturor formalităţilor, am coborât într-un final în peşteră. Accesul se face doar printr-o intrare improvizată, săpată de savanţii de la Academia de Ştiinţe încă în 1977. Până a ajunge la galeriile peşterii propriu-zis, trebuie să cobori aproximativ 40 de metri pe nişte scări metalice prinse de pereții unei fântâni destul de strâmte.

Intrarea în peşteră şi primele două segmente ale scărilor de acces.

    Intrarea în peşteră şi o parte a galeriilor importante se află chiar pe teritoriul unei cariere de ghips, care în prezent este exploatată de compania moldo-germană Knauf. Ghipsul este extras şi astăzi prin detonare şi acest lucru pare să alarmeze cel mai mult organizaţiile de mediu.

    Preşedintele Clubului Speologilor „Abis”, din Republica Moldova, Igor Teleshman, împreună cu care am coborât în peşteră ne-a spus că ea a apărut într-un bloc de roci cu o grosime de circa o sută de metri, iar evoluţia sa a survenit urmând o complicată reţea de fracturi care sunt concentrate pe câteva zeci de kilometri pătraţi.

    Galeriile peşterii formează un adevărat labirint, foarte complicat şi sinuos, care îi pune la încercare chiar şi pe cei mai experimentaţi cercetători.

   În 5 ore de aflare în subteran am parcurs ceva mai mult de 10 kilometri traversând galerii, care comunica între ele prin coridoare înguste, uneori atât de înguste încât un om de statură mijlocie cu greu se poate strecura printre ele. Aceste coridoare asigură trecerea de la un nivel la altul în subteran, multe din încăperi fiind încă necercetate, din cauza apelor care le inundă în permanenţă. Coridoarelor înguste li se adaugă şi temperatura scăzută care nu depăşeşte 10 grade şi umiditatea de 95%.

În interiorul peşterii gasim săli enorme, susţinute de coloane din rocă de peste 2 milioane de ani, lacuri cu apă cristalină. Pe plafonul peşterii din speleoteme se observă stalactite în formare.

    În peşteră există mai multe caverne, unele cu înălţimea de peste 10 metri şi o lăţime de 30–40 de metri. Speologii au încercat să obţină fotografii detaliate ale sălilor descoperite, atribuindu-i fiecăreia un nume.

    Aşa au apărut pe harta peşterii „Sala Cenuşăresei”, „Sala cu coloane”, „Sala Pinguinului”, dar si reprezentări cartografice ale unor lacuri subterane. „Lacul Împăratului”, „Lacul albastru”, „Lacul dinozaurilor” sau „Lacul Nautilus” sunt doar câteva din cele 20 de lacuri descoperite până acum.

Speleologii care studiază peştera au dat denumire salilor din interior, sculptând din ghips si câte un animăluţ reprezentativ.

    Peştera ascunde formaţiuni minerale inedite, inclusiv cristale mari şi rare de selenit, cu nuanţe de chihlimbar. În peşteră găsim cel mai mare cristal de ghips din Europa, cu un volum total de peste 3 metri cubi.

    Prin labirintul sistemului carstic curg izvoare care îşi au originea în Munţii Carpaţi, din care se ”hrănesc” şi râurile Prut şi Nistru.

    Igor Teleshman spune că, din acest punct de vedere, peştera ”Emil Racoviţă” nu este doar un obiectiv turistic şi ştiinţific, dar şi un rezervor strategic pentru Republica Moldova. În caz de secetă, ea ar putea servi ca depozit pentru apa celor două râuri.

Apa din lacurile din interior este curată, mineralizată, bună de băut, cu un gust uşor dulce.


    Specialiştii recunosc că peștera ascunde încă multe mistere. Unul din ele este legat de faptul că atât pereții sălilor, cât şi a galeriilor sunt acoperiţi de un soi de „căptuşeala” din argile deosebit de fine, cu o gamă variată de culori: de la verde-sidefat, la albastru-cobalt, roşu-grenă, negru sau chiar alb-strălucitor.

Pe fundul şi o parte din pereţii peşterii se află un strat (pînă la 0,5 m grosime) de argilă cenuşie fin stratificată, umedă sau pe alocuri uscată, compusă din hidromică, montmorillonit, cuarţ, cloriţi şi calcită. Deseori se întâlnesc cupole de prăbuşire cu blocuri de gips miocen şi material nesortat din învelişul cuaternar.







    În afară de lacuri, în peşteră se întâlnesc şi grote în formă de fântâni cu o adâncime de până la 20 de metri, unele din ele fiind fără apă.

Prezenţa apei mineralizate cu calităţi curative în unele izvoare şi a aerului ionizat demonstrează că peştera poate fi folosită cu succes nu numai pentru turism, ci şi în scopuri curative.






    Au fost descoperite şi lacuri cu izvoare autonome, precum şi ample galerii freatice, rezultate în urma acţiunii unor enorme mase de apă care, în trecut, au săpat acest sistem subteran. Apa din aceste lacuri poate servi și în scopuri terapeutice. Deoarece trece prin mai multe straturi de roci, ea este saturată cu săruri minerale.

    Peştera a fost descoperită în 1959, ca urmare a unei explozii în cariera de ghips din apropierea satului Criva. Prima încercare de a pătrunde în peşteră a fost făcută abia peste 10 de ani. Între anii 1977–1980 aici au fost efectuate cercetări şi au fost cartografiaţi mai mult de 60 de km din galeriile peşterii. În perioada 2001–2004 intrarea în peşteră a fost strict interzisă, după ce câteva persoane au decedat din cauză că nu erau echipate corespunzător.

    După cum ne-a declarat Igor Teleshman, singurii care astăzi au acces în peştera ”Emil Racoviţă” unde continuă cartografierea acesteia, dar şi se fac cercetări referitor la compoziţia aerului, apei şi ghipsului, existenţa ecosistemelor şi nivelului bacteriologic şi radioactiv, sunt reprezentanţii Clubului Speologilor „Abis”. Toate cercetările pe care le fac sunt fără vreun ajutor din partea statului.

    Dacă ar exista o strategie bine gândită, consideră Igor Teleshman, peştera ”Emil Racoviţă”, ar putea deveni un loc de atracţie pentru turiştii din întreaga lume.

    Peştera ”Emil Racoviţă” conţine o sumedenie de mistere care, spre regret, nu au fost încă dezlegate până la capăt. Această peşteră ar putea deveni o nestemată în coroana patrimoniului european, o carte de vizită a Moldovei. Un obiectiv turistic bine amenajat, la nivel european, ar putea aduce mai mulţi bani decât întreaga activitate economică a regiunii, inclusiv a companiei “Knauf”, care produce ghips în cariera din imediata apropiere a peşterii. Cu regret, statul a uitat de această peşteră, care nu are nici măcar o intrare bine-amenajată. Sumele de care ar fi nevoie nu sunt mari, circa 20 de mii de dolari anual, bani care ar permite şi organizarea expediţiilor, şi acţiuni de cercetare, dar şi întreţinerea cavernelor.


Cariera de ghips şi lacul de acumulare de la poalele acesteia, lac în care se acumulează apa scursă prin fisurile pereţilor peşterii.

    Vara trecută, Ministerul Mediului a venit cu o propunere care i-a surprins pe cercetători: peştera “Emil Racoviţă” să fie inclusă în circuitul turistic internaţional, iar galeriile ei — transformate în hoteluri subterane. Ideea, cu unele modificări, a fost susţinută şi de actuala echipă ministerială.

    Potrivit Ministrului Mediului, Valeriu Munteanu, deja au fost elaborate câteva proiecte de amenajare a peşterii, urmând a fi găsită finanţarea pentru implementarea acestora. O soluţie, potrivit ministrului, ar fi redistribuirea a circa unui milion de euro din cele 100 de milioane, oferite de Guvernul României Republicii Moldova, bani care să fie utilizaţi pentru crearea de căi moderne de acces spre şi în peşteră şi amenajarea spaţiilor pentru potenţialii turişti.

    Peştera ”Emil Racoviţă este a treia ca mărime din Europa printre peşterile de ghips (primele două se află în Ucraina) şi a opta în lume, iar după lungimea cunoscută până în prezent, cca 90.000 metri, este a 27-a de pe glob.

De la Chişinău până la Criva sunt aproximativ 285 de km., distanţă pe care o putem parcurge în aproximativ 5 ore.


Text: Victor Pogor
Foto/Video: Victor Pogor
Editare Foto/Video: Aurel Obreja

Pe aceeaşi temă:

Vinăriile din Moldova în căutarea unei noi identităţi

"Descrierea Moldovei" văzută astăzi

Patrimoniul cultural al Chişinăului- pe cale de dispariţie

Colindul de ceată bărbătească - un obicei uitat în timp

Moldova- ţara celor peste 100 de muzee necunoscute

Conacele Moldovei - uitate în paragină

O călătorie la 40 de metri sub pămînt

Măştile de la Cenac reînvie tradiţiile sătenilor

Descoperire cu o vechime de 5000 de ani la Cimişlia

Prosopul- o carte de vizită a satului Selemet şi a neamului moldovenesc

Mărunţica de la Selemet- Comoară Strămoşească

Un pictor care a imortalizat Cimişlia