PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL CHIŞINĂULUI — PE CALE DE DISPARIŢIE

    În fiecare an, în zona centrală a Chişinăului dispare, în medie, câte un monument de arhitectură, potrivit datelor Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor. În ultimii 14 ani, au fost demolate peste 100 de monumente, dintre care 43 de obiective istorice în perioada 2006–2012, potrivit datelor mai multor organizaţii neguvernamentale de profil. Cum arată astăzi patrimoniul istoric al Capitalei, am încercat să aflăm de la şeful Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, Ion Ştefăniţă, care ne-a prezentat câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură, care merită, şi cel mai important, pot fi restaurate.

I. MOARA ROŞIE



Faţadele părţii superioare a clădirii au un aspect pitoresc graţie combinaţiei contrastante dintre cărămida roşie şi piatra albă de carieră.

    Cu pereţii jerpeliţi, geamurile vechi, acoperișul accidentat, uşile legate cu şi lanţuri şi prinse cu lacăte… Aşa arată Moara Roşie, adică clădirea fostei mori cu aburi de pe strada Moara Roșie 5A,B, unul din cele mai frumoase edificii din Chişinăul de altădată. Potrivit lui Ion Ştefăniţă, a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea—începutul secolului al XIX-lea. Făcea parte dintr-un complex industrial din care a rămas singura, izolată de construcţiile aferente. Iniţial moara avea trei niveluri ridicate înainte de 1884, aparţinând negustorului Abram Levenzon. Ulterior, la sfârşitul secolului al XIX-lea, al treilea nivel a ars, iar la începutul secolului XX au fost adăugate două etaje şi o mansardă din piatră, căptuşite cu cărămidă roşie, de la care şi provine denumirea de “Moara Roşie”. Ion Ştefăniţă:


Ion Ştefăniţă, şeful Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a monumentelor.

   Moara Roşie este unul din cele mai vechi monumente arhitecturale din capitală, care se înalţă de mai bine de un secol în centrul Chişinăului, nu există din punct de vedere legal. Asta pentru că autorităţile municipale au “uitat” să înregistreze edificiul la Cadastru. Asfel, clădirea care de mai mulți ani generează polemici la Primărie, figurează în acte ca lot de pământ şi nu ca monument istoric.

II. CLĂDIREA FOSTULUI GIMNAZIULUI de FETE FONDAT DE BARONEASA IULIA VON GHEIKING


Clădirea gimnaziului a fost amplasată cu o retragere de la linia roşie a străzii. Faţada principală are o compoziţie simetrică, soluţionată în spiritul clădirilor pentru instruire din acea vreme.

    Situată pe strada Alexei Mateevici 85, clădirea a fost construită în anii 90 ai secolului al XIX-lea. Din 1892 a fost sediul gimnaziului pentru fete, fondat de baroneasa Iulia A. von Gheiking. Din 1918 aici a funcţionat liceul ”A. Donici”. La sfârşitul anilor 30 a fost o parte componentă a liceului industrial. În perioada postbelică aici s-a aflat sediul Sovietului Comisarilor Norodnici ai RSSM, apoi—şcoala medie nr. 5. Clădirea este construită în două etaje, ridicată pe un plan unghiular, cu o aripă alungită. Din cauza căderii reliefului spre stradă, partea anterioară a clădirii este ridicată pe un soclu înalt, dotat pentru acces cu o suită din trepte. La etaj se aflau clasele, cu amplasarea identică celor de la parter, şi sala de festivităţi, iluminată prin ferestre în arc în plin centru, orientată spre stradă. La capătul opus al intrării se afla sala de sport, spune Ion Ştefăniţă.

III. CAPELA FAMILIEI OGANOWICI

    Amplasată pe strada Valea Trandafirilor 11, capela era paraclisul cimitirului catolic polonez şi armenesc, construit încă în 1912. Este şi o construcţie memorială, sub aripa de vest găsindu-se cavoul familiei Oganowici, acum vandalizat de boschetarii care îl folosesc ca şi adăpost.



Este tot ce a rămas din faimoasa capelă a familiei Oganowici. Un detaliu interesant e că gresia are imprimată pe verso steaua lui David, lucru ce se poate observa doar dacă scoţi lespezile.

    Deşi de proporţii modeste, capela aminteşte de clădirile de cult din perioada de înflorire a arhitecturii gotice din secolele XII-XIII din Europa Centrală, inclusiv din Polonia şi Galiţia, de unde se trăgeau polonezii şi armenii catolici veniţi în Basarabia. Pe teritoriul cimitirului armenesc se află monumente funerare, care datează din secolele XVIII-XX, ale unor personalităţi istorice eminente, majoritatea din ele uitate sau chiar vandalizate.

IV. HOTELUL “PETERBURG”

    Situat pe strada Alexandru cel Bun 47, este caracteristic pentru Chişinăul istoric din anii 30 ai secolului al XIX-lea, singurul care a supravieţuit. În 1907 aparţinea negustorului Durdufi.


După cel de-al doilea Război Mondial planimetria edificiului a fost modificată şi afectată decoraţia plastică, tratată în gustul specific stilului postbelic empir-stalinist.

    Până în 1940 a aparţinut negustorului şi filantropului Moisei Kligman, în 1940 proprietar este Puterman Peisah. Clădirea a fost deteriorată în timpul celui de al doilea război mondial şi reconstruită în 1946. La primul etaj se afla o unitate comercială, cu intrarea în axa de simetrie a faţadei şi cu vitralii alungite pe verticală. Sub partea dreaptă a clădirii se afla un subsol cu acces din partea străzii (astupat după 1947).

V. CLĂDIREA FOSTEI SINAGOGI CU AZIL PENTRU BĂTRÂNI

    Cu sediul la intersecţia străzilor Alecsandri şi Rabi Ţirilson, fosta sinagogă cu azil pentru bătrâni a fost construită în al doilea deceniu al secolului al XX-lea. Este un complex alcătuit din două clădiri — o sinagogă şi un azil pentru bătrâni, unite printr-o anexă.

Planurile etajelor sunt identice, cu un culoar central şi distribuirea camerelor de o parte şi alta. Faţada este simetrică, cu două rezalite, care continuă motivele decorative ale sinagogii.

    Sala de rugăciuni este luminată prin ferestre aranjate în două registre, cu încăperi ritualice etajate. Faţada are o compoziţie simetrică, în care este reflectată structura clădirii, divizată în două registre de golurile ferestrelor. Decorul faţadei conține detalii baroc.

   Potrivit lui Ion Ştefăniţă, aceste cinci monumente sunt printre puţinele care mai pot fi salvate.

   Ministrul Culturii, Monica Babuc, spune însă că nu statul nu are bani pentru salvarea monumentelor istorice.

Monica Babuc: ”Nu putem restaura monumentele de arhitectură pentru că nu avem destui bani.”

   Datele statistice arată că doar în municipiul Chişinău din cele 977 de monumente existente la începutul anului 2001, din cauza nerespectării legislaţiei, 254 din ele avut de suferit 254. Starea patrimoniului în Centrul Istoric al Chișinăului este şi mai gravă. 80 de monumente arhitecturale au fost demolate, dintre care 36 în perioada 2006–2012. După cum ne-a relatat Ion Ştefăniţă, au fost distruse 17 clădiri istorice, fiind înregistrate şi 160 de cazuri de intervenţii ilegale ce au prejudiciat autenticitatea monumentelor istorice. În medie, în fiecare lună, în zona centrală din cauza iresponsabilităţii agenţilor economici, dar şi a locatarilor, este afectat câte un monument de arhitectură, iar statul, cronic nu are bani pentru restaurări, în timp ce cheltuie milioane pentru reparaţia edificiilor administrative, edificii care şi aşa sunt într-o stare bună.

Ion Ştefăniţă: ”Situaţia va rămâne deplorabilă atât timp cat statul va găsi peste 60 de milioane de lei pentru renovarea Curţii de Apel şi doar 1 milion pentru bugetul Ministerului Culturii.”

   Potrivit lui Ion Ştefăniţă, ritmul de distrugere a monumentelor de arhitectură a încetinit după 2010, datorită campaniilor de sensibilizare şi a criticilor din mass-media. Printre monumentele salvate de la distrugere se numără clădirea în care se află Î.S. ”Registru”, sediul Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal, unul din blocurile Universităţii de Stat din Moldova, în care, până în 1944, a funcționat Seminarul Teologic etc. Totuşi, nimeni nu a fost până acum sancţionat pentru distrugerea monumentelor istorice. Din 2010 până în prezent Agenţia a depus 32 de cereri de sancţionare, dintre care 16 au fost respinse de procuratură ca nefondate, una a fost soluţionată pozitiv, iar în celelalte cazuri nu a urmat niciun răspuns din partea procurorilor.



Reporte: Victor Pogor
Imagine/Editare: Aurel Obreja
Editare/IT: Victor Pogor

Pe aceeaşi temă:

Vinăriile din Moldova în căutarea unei noi identităţi

"Descrierea Moldovei" văzută astăzi

Patrimoniul cultural al Chişinăului- pe cale de dispariţie

Colindul de ceată bărbătească - un obicei uitat în timp

Moldova- ţara celor peste 100 de muzee necunoscute

Conacele Moldovei - uitate în paragină

O călătorie la 40 de metri sub pămînt

Măştile de la Cenac reînvie tradiţiile sătenilor

Descoperire cu o vechime de 5000 de ani la Cimişlia

Prosopul- o carte de vizită a satului Selemet şi a neamului moldovenesc

Mărunţica de la Selemet- Comoară Strămoşească

Un pictor care a imortalizat Cimişlia