MOLDOVA, ŢARA CELOR PESTE 100 DE MUZEE NECUNOSCUTE



    În Republica Moldova există 119 muzee înregistrate oficial la Ministerul Culturii. Doar 11 din ele se află în municipiul Chişinău, restul — în afara capitalei. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, cele mai vizitate sunt totuşi muzeele din Chişinău. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Muzeul Naţional de Istorie sau Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, sunt printre cele mai cunoscute. În capitală există însă şi muzee despre care se scrie şi se vorbeşte mai rar, care nu sunt incluse în circuitele turistice. Ce putem găsi interesant, totuşi, în ele şi care sunt problemele cele mai mari pe care le întâmpină muzeele din Republica Moldova?

    Primul muzeu în care am intrat, fiind unii dintre puţinii vizitatori din acea zi, este Muzeul Istoriei Învăţământului. Un muzeu mic, amplasat într-o clădire istorică pe strada M. Kogălniceanu din Chişinău, o fostă casă privată a inginerului Serbov, care depozitează mii de documente şi arată cum s-a dezvoltat învăţământul în teritoriul dintre Prut şi Nistru. Muzeul păstrează de la piese documentare din perioada antică, până la acte din perioada ţaristă, cea a României Mari şi cea actuală.

Muzeul Istoriei Învăţământului, situat pe strada M.Kogălniceanu din municipiul Chişinău, într-o clădire cu statut de monument de arhitectură de importanţă naţională.

    Marginalizat ca fiind un muzeu ”de nişă”, care i-ar putea interesa numai pe specialiştii în domeniu, la Muzeul pedagogiei, cum i se spunea anterior, poţi afla multe despre istoria basarabenilor, care au trebuit să îşi schimbe scrisul de câteva ori în ultimele veacuri.

Primele forme de educaţie instituţionalizată apar pe lângă mănăstiri în perioada medievală, unde scrisul era mai mult în limba slavonă. Odată cu intrarea Basarabiei în Imperiul ţarist, se deschid mai multe şcoli, dar numai cu predare în limba rusă. Limba română revine în şcolile din Basarabia numai după Marea Unire de le 1918, povesteşte muzeograful Maria Titiuhin.

   La Muzeul Istoriei Învăţământului este păstrat un exemplar unic al cărţii de Limbă Română pe care a încercat să o publice în perioada ţaristă un învăţător basarabean, Ioan Doncev. Acesta a făcut şi o încercare disperată, la 1865, să obţină de la ţarina Maria Alexandrovna acordul pentru introducerea limbii române în şcolile din Basarabia. Nu a primit însă nici un răspuns. În plus, a rămas fără propria avere, pe care a cheltuit-o pentru editarea cărţii de limbă română, şi a fost exclus din sistemul de învăşământ de către autorităţile imperiale ruse, povesteşte muzeograful Maria Titiuhin. Cartea sa s-a păstrat ca prin minune la Moscova şi a fost adusă la muzeu de către scriitorul Ion Druţă.

Manuale şcolare din perioada României Mari.


Cartea ”Limba Rumână” scrisă de profesorul Ioan Doncev, prezentată de muzeograful şi fosta profesoară de istorie, Maria Titiuhin. Cartea se păstrează în original la Muzeul Istoriei Învăţământului.

   Un alt muzeu care, s-ar părea, ar trebui să adune mulțime de vizitatori este Muzeul Oraşului Chişinău. Cunoscut mai mult ca Turnul de Apă, a fost redeschis în toamna anului 2011, după o pauză de aproape 10 ani, timp în care a fost închis. Cu o vârstă venerabilă de 127 de ani şi o înălţime de 27 de metri, cam cât un bloc cu 9 etaje, Turnul de Apă este cu un an mai ”tânăr” decât Turnule Eiffel din Paris. Deşi asemenea clădiri sunt de obicei unele dintre cele mai importante atracții turistice, Castelul de Apă nu se poate lăuda decât cu aproximativ 2000 de vizitatori anual.

Turnul de Apă ce găzduieşte Muzeul Oraşului Chişinău.

   Partea oraşului în care a fost construit era locuită preponderent de oameni înstăriţi, povesteşte ghidul muzeului, muzeograful Liuba Coşman. La mijlocul secolului al XIX-lea s-a pus problema aprovizionării cu apă a acestei regiuni. Construcţia Turnului de apă a început la 1860, dar fost finisată doar odată cu venirea în funcţia de primar al Chişinăului a lui Carol Schmidt. Acesta, împreună cu arhitectul Alexandru Bernardazzi, a construit două turnuri de apă, dintre care numai unul a rezistat până în zilele noastre. Turnul de apă este terminat în 1888, dar devine funcţional abia în 1892.

   Începând din 1940, turnul devine foişor de foc, loc de unde pompierii vegheau asupra oraşului pentru a preveni incendiile. În perioada sovietică, începând cu anii 60 ai secolului trecut, turnul devine observator astronomic.

Muzeograful Liuba Coşman, aflată la ultimul etaj al Turnului de apă de unde vizitatorii pot vedea oraşul de la înălţime, povesteşşte istoria muzeului. Ea însăşi a fost martora unuia dintre cutremurele la care clădirea înaltă de 127 de metri a rezistat.

   Turnul are 4 săli de expoziţie în care se regăsesc exponate provenite din diferite perioade de dezvoltare ale oraşului. Cel mai vechi exponat este un vas de lut din secolul IV d.Hr., iar printre obiecte se mai regăsesc monede vechi şi copii ale hrisoavelor cu primele menţiuni despre oraşul Chişinău.


Foto 1:În Chişinău, în perioada secolului XVIII, era servită una dintre cele mai bune cafele turceşti, iar această măsuţă de cafea a fost găsită pe teritoriul municipiului şi se găseşte în Turnul de Apă. Foto 2: Calendar de buzunar cu anunţuri publicitare, 1938




Muzeograful Liuba Coşman povesteşte despre exponatele pe care le găzduieşte Muzeul Oraşului, agonisite o bună parte — cu sprijinul orăşenilor.

   Spre deosebire de Muzeul Istoriei Învăţământului şi Muzeul Oraşului Chişinău, în Republica Moldova există şi muzee care nu duc lipsă de vizitatori. Unul dintre acestea este Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.


Galeriile expoziţionale Muzeului Naţional de Arte.

   Directorul instituţiei, Tudor Zbârnea, spune că a aplicat de-a lungul anilor mai multe idei de atragere a vizitatorilor, inclusiv i-a ”crescut” organizând ateliere de creaţie pentru copii, dar şi ore pentru studenţii de la facultatea de arte. ”Un matur va veni la muzeu, doar dacă a fost şi în copilărie”, spune Tudor Zbârnea. La Muzeul de Artă aici sunt organizate diverse evenimente culturale şi sunt aduse expoziţii noi. Toate aceste evenimente sunt finanţate atât din veniturile pe care le generează muzeul, care dă în locaţiune o parte din spaţiu unui restaurant, cât şi din proiecte de finanţare externe.

Tudor Zbârnea, povestind despre proiectele Muzeului Naţional de Artă prin care a reuşit menţinerea unui număr constant de vizitatori şi chiar creşterea acestuia până la 30 de mii pe an.

   Din 2003, a început renovarea clădirilor în care se află muzeul, reprezentând trei edificii reprezentative, monumente de arhitectură pentru secolele XIX- XX. Lucrările au fost iniţial finanţate de la bugetul de stat, iar recent, Guvernul României a decis alocarea unui milion de euro pentru finisarea procesului de renovare. Pe directorul muzeului, Tudor Zbârnea, l-am prins în forfota pregătirilor pentru o nouă etapă în renovarea edificiilor.

Aripa stângă renovată a Muzeului Naţional de Arte şi aripa dreaptă nerenovată.

   Fondurile alocate de către autorităţi pentru finanţarea muzeelor sunt reduse şi acoperă doar salarizarea angajaţilor şi întreţinerea edificiilor, recunoaşte Svetlana Pociumban, consultant principal al Direcţiei patrimoniu cultural din cadrul Ministerului Culturii. Care este soluţia pentru dezvoltarea muzeelor, pentru păstrarea legăturii cu societatea, pentru atragerea mai multor vizitatori? Mai multă iniţiativă din partea muzeografilor şi directorilor de muzee în atragerea diferitor proiecte de finanţare şi organizarea evenimentelor culturale, afirmă Svetlana Pociumban.

Svetalana Pociumban, relatând despre muzeele care au reuşit să vină cu iniţiative de popularizare a artei prin care atrag vizitatorii.

   Din cele 119 muzee înregistrate în Republica Moldova, şase sunt private. Totodată, există şi muzee neînregistrate, cum ar fi cele mici din localităţile rurale sau muzeele şcolare. Anul trecut numărul total al vizitatorilor muzeelor din toată ţara s-a ridicat la peste 880 000, cu aproximativ 7% mai mult decât în 2013, după cum arată datele Ministerului Culturii.



Text: Natalia Zaharescu
Foto/Video: Aurel Obreja
Editare/IT: Victor Pogor

Pe aceeaşi temă:

Vinăriile din Moldova în căutarea unei noi identităţi

"Descrierea Moldovei" văzută astăzi

Patrimoniul cultural al Chişinăului- pe cale de dispariţie

Colindul de ceată bărbătească - un obicei uitat în timp

Moldova- ţara celor peste 100 de muzee necunoscute

Conacele Moldovei - uitate în paragină

O călătorie la 40 de metri sub pămînt

Măştile de la Cenac reînvie tradiţiile sătenilor

Descoperire cu o vechime de 5000 de ani la Cimişlia

Prosopul- o carte de vizită a satului Selemet şi a neamului moldovenesc

Mărunţica de la Selemet- Comoară Strămoşească

Un pictor care a imortalizat Cimişlia