VIAŢA DIN SCAUNUL CU ROTILE: O LECŢIE DE INDEPENDENŢĂ

   Viaţa îi este o provocare frumoasă, foloseşte toate oportunităţile care îi apar în cale, găseşte soluţii la fiecare problemă sau obstacol.

    “Viaţa este pentru mine o provocare frumoasă, pe care trebuie să o trăieşti aşa cum îţi place, dar să îi respecţi pe cei apropiaţi, pe cei din jur. Viaţa înseamnă prieteni, familie. Iar motto-ul meu în viaţă este: “Trăieşte clipa”. Încerc să prind fiecare ocazie pe care o am de a ieşi, de a comunica, de a învăţa ceva nou, de a petrece timpul cu oamenii dragi. Nu poţi să ştii dacă poţi sau nu să faci un lucru până nu încerci. În aşa fel îţi trăieşti la maxim viaţa”, ne spune Elena Cucuruzeanu, o tânără din satul Peresecina, raionul Orhei.


   Scaunul cu rotile nu a fost niciodată un impediment ca să îşi trăiască viaţa aşa cum îşi doreşte. Vorbim despre Elena Cucuruzeanu, o tânără cu dizabilităţi din satul Peresecina, raionul Orhei care a reuşit performanţa de a studia la Universitatea Sorbona din Paris, Franţa, departe de familie, prieteni şi cei care îi pot da o mână de ajutor, în caz de necesitate. Am găsit-o pe Elena acasă, cu o zi înainte să plece din nou la studii. Nu putea fi în altă parte decât la Centrul Comunitar Multifuncţional “GENERAŢIA PRO” din Peresecina, unde copii şi tineri cu nevoi speciale petrec util şi plăcut timpul.


    “În Peresecina am fondat Asociaţia de sprijin a copiilor cu handicap fizic, care are drept scop includerea în societate a acestei categorii de populaţie, dar şi promovarea posibilităţilor şi potenţialului persoanelor cu dizabilităţi. Scopul este încadrarea în câmpul muncii, acces la educaţie, lucrul cu tinerii. Tinerii noştri nu ştiu ce posibilităţi au, de asta nu le pot utiliza. Este important să purtăm discuţii cu tinerii, să le spunem ce drepturi şi obligaţii au. Este o iniţiativă de familie. Mama, sora, tatăl lucrează aici, dar şi eu ca voluntară, când am timp, încerc să fiu cât mai activă. Mereu mi-a plăcut să lucrez cu tinerii şi adolescenţii. Mi-a plăcut să comunic, să aflu, să descopăr posibilităţile şi dificultăţile ca apoi să găsesc o soluţie. De fapt, consider că nu există problemă fără soluţie”, ne spune Elena.


VIAŢA ÎN SCAUNUL CU ROTILE

   Elena a fost diagnosticată la naștere cu osteogeneză imperfectă, cunoscută ca boala oaselor fragile. Din această cauză, în copilărie a stat mai mult acasă şi mai mult cu picioarele sau mâinile în ghips, pentru că avea nenumărate fracturi ale oaselor.

   Viaţa în scaunul cu rotile nu o îngrijorează deloc. Elena nu se simte altfel în acest scaun, doar că trebuie să fie extrem de precaută


    “Nu mă simt altfel, doar că mereu trebuie să fiu atentă, să nu risc prea mult, cu toate că îmi place riscul. Poate asta mă ajută să nu fac lucruri necugetate, chiar dacă îmi place adrenalina. Cum îmi schimbă asta viaţa? Nu ştiu. Încerc să fac exact ce face toată lumea, să învăţ, să mă distrez, să profit de toate momentele şi activităţile pe care aş vrea să le fac”, ne povesteşte tânăra..

   La şcoală nu a vrut să se deosebească prin nimic de colegii săi, de aceea a decis să înveţe într-o clasă de studii situată la etajul doi, doar ca să fie împreună cu liceenii.

   “Am fost prima elevă în Peresecina în scaun cu rotile. La început era straniu, dar pentru mine a fost bine, pentru că foarte mult contează cum tu te priveşti. Dacă tu te accepţi, toată lumea te va accepta. Lumea din jur te va privi în funcţie de atitudinea pe care o ai faţă de tine. Dacă nu te iubeşti şi nu te respecţi, nu vei avea nici reacţia aşteptată”, ne explică Elena.


   Totuşi, cel mai mare obstacol pe care îl întâmpină tânăra este că nu are acces oriunde şi-ar dori. O simplă plimbare prin Peresecina sau în Chişinău demonstrează perfect acest lucru.

   “Ca să fii liber, ai nevoie să ieşi, să mergi până la magazin, la universitate, la seriviciu, sau pur şi simplu să te plimbi. E mai complicat în Chişinău să te descurci singură. Lipsesc rampe de acces, treceri de pietoni adaptate, acces în farmacie, magazin, instituţii de învăţământ, ministere, Guvern, Parlament. Transportul public, de asemenea, trebuie să fie accesibil, cu staţii accesibile, cu rampe de acces, să existe posibilităţi egale de a circula”, explică tânăra.


STUDIILE LA PARIS- O FRUMOASĂ PROVOCARE A VIEŢII

   A ajuns să îşi facă studiile la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris după ce a studiat limba franceză un an la Alianţa Fraceză din Chişinău. A depus actele la trei universităţi din Franţa, iar Universitatea Sorbona din Paris a acceptat dosarul Elenei. Tânăra studiază la Facultatea de Psihologie. Consideră că psihologia este o enigmă care nu-i permite să se plictisească şi este un domeniu pe care îl însuşeşte cu plăcere.


    “În Paris nu este atât de greu să te descurci. Dar un loc nou presupune o avalanşă de responsabilităţi şi obligaţii, trebuie să faci faţă stresului. M-a ajutat moral că am fost împreună cu prietena mea. Ne-am dus cu un vis pe care am vrut să îl realizăm. Toată dorinţa de a descoperi îşi diminuează din probleme. Am avut o perioadă dificilă când unica obţiune de locuință era etajul 6 fără ascensor. Aşa că am fost nevoită să urc şi să cobor 6 etaje în fiecare zi, timp de aproape două luni, până am găsit o cameră adaptată, într-un cămin, foarte aproape de universitate. Acum merg singură la universitate, la practică, utilizez transportul, asta mă face să mă simt liberă, fără limite”, ne spune Elena.


    “Părinţii mereu au avut încredere în mine, mi-au susţinut ideile de a merge la şcoală, de a ieşi cu prietenii. Părinţii mei sunt nişte oameni extraordinari, fără ei nu puteam să cresc atât de mult, să evoluez la nivel de cultură generală, de încredere în sine, de independentă. Independenţa vine cu timpul, ţi-o asumi când vine momentul, dar şi când ai suport. Părinţii au fost suportul meu mereu”, povesteşte cu emoţie Elena.

CEL MAI MARE VIS, SĂ-ŞI ÎNTEMEIEZE O FAMILIE

   Când vorbeşte despre cel mai mare vis al ei, tânăra este copleşită de emoţii, de gânduri. Îşi doreşte să înveţe cât mai mult la Universitatea din Paris, ca atunci când va veni acasă să poată împărtăşi cât mai mult din experienţa ei. Elena îşi leagă viitorul de Republica Moldova, unde vrea să revină după încheierea studiilor.


   Îşi doreşte să aibă posibilitatea să pună în aplicare toate cunoştinţele pe care le acumulează la Paris şi să activeze anume în domeniul psihologiei, pe filiera pe care o învaţă. Elena vrea să devină psiholog. Spune că atunci când îşi place o activitate, ai posibilitatea să îţi construieşti o carieră, pentru că niciodată nu oboseşti, mereu îşi este interesant să descoperi, să înveţi. Consideră că şi în Moldova psihologia ar trebuie să să fie privită cu alţi ochi şi la un nivel mult mai înalt. “În Moldova am de gând să prind orice oportunitate care va veni, dar şi să caut aceste posibilităţi, pentru că nimeni nu ţi le oferă pe gratis”, menţionează tânăra.

    “Sigur că aş vrea să vin acasă, acesta este proiectul meu de la început. Vreau să acumulez cât mai multă experientă până revin în Moldova şi vreau să colaborez între Moldova şi Franţa. Am de gând să caut aceste posibilităţi. Dacă vrei să obţii ceva, trebuie să investeşti timp. Viitorul este aici în Moldova! Nuştiu însă cât de apropiat, dar cu siguranţă vreau să mă întorc acasă. Este foarte importantă familia, oamenii dragi, locurile unde am crescut”, susţine masteranda.

   Dar cel mai mult, Elena îşi doreşte să aibă propria ei familie, să se afirme pe plan social şi să îşi trăiască viaţa cât mai frumos.


    “Sper să găsesc persoana potrivită sau să mă găsească ea pe mine, sau să ne găsim reciproc. Nimic nu este imposibil. Este necesar să ai încredere de sine. Este important să ne oferim timp ca să trăim așa cum ne place, să profităm de persoanele de lângă noi, să ne punem în valoare, să avem grijă şi de imaginea noastră şi să ne facem timp liber. Este important să găsim echilibrul în aceste două aspecte importante din viaţa noastră: carieră şi familie”, a conchis Elena.

    Potrivit datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei la 01.01.2014 în Republica Moldova erau înregistrate 183 de mii 416 persoane cu dizabilităţi, ceea ce constituie circa 5% din totalul populaţiei.

VIDEO: INTERVIU CU ELENA CUCURUZEANU:


Pe aceeaşi temă:

Şansele ca o femeie să ajungă preşedintă în R. Moldova

Ambasadorul SUA la Chişinău: Moldova are o Angela Merkel, trebuie doar să o găsiţi

Viaţa din scaunul cu rotile: o lecţie de independenţă

O şansă pentru femeile rome de a se integra în societate

Dilema moldovenilor despre rolul femeii în societate

La Cimişlia va fi fondată o Asociaţie a femeilor de afaceri

Peste 50% din rezidenţii Incubatorului de Afaceri Cimişlia sunt femei

O afacere frumoasă cu flori

La Cimişlia femeile în politică sunt reprezentate doar circa 30%