COLINDUL DE CEATA BĂRBĂTEASCĂ — UN OBICEI UITAT ÎN TIMP

    Colindatul în ceată bărbătească… Un obicei vechi care exista altă dată în întreg spaţiul românesc — de la Nistru la Tisa şi de la Dunăre la Marea Neagră, — dar care astăzi a dispărut în cea mai mare parte a Republicii Moldova. Dacă în România s-a păstrat în aproape toate zonele, la noi poate fi întâlnit în câteva localităţi, cele mai multe din regiunea de Sud.

    La sfârşitul anului 2013, în urma unei proceduri migăloase şi de durată, colindatul în ceată bărbătească din România şi Republica Moldova a fost inclus în lista patrimoniului cultural protejat de UNESCO. Este primul, şi deocamdată unicul, element de patrimoniu cultural din spaţiul basarabean, înscris în lista Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. În această ceată bărbătească se grupează floarea tinerilor unui sat, iar, până la al Doilea Război Mondial, fiecare localitate din regiunea dintre Prut şi Nistru, la fel ca şi cele din România, avea câte una sau mai multe cete de colindători formată din flăcăii satului. Acest obicei a început însă să dispară, după instaurarea regimului sovietic în 1944, spune etnograful şi muzeograful Varvara Buzilă.


Varvara Buzilă: ”Nici Republica Moldova fără România şi nici România fără Republica Moldova nu ar fi putut demonstra lumii cât este de bogat acest obicei”.

    Varvara Buzilă mai spune că vatra colindelor în ceată bărbătească se află în Sudul Moldovei. Totuși, acest obicei s-a mai păstrat în localitatea Parcova din nordul ţării, sau în satul Boldureşti din centrul Republicii Moldova. Fiecare colind are o tematică specială. Sunt dedicate fetelor de măritat, feciorilor de gospodari cu turme de oi și lanuri de grâne, preoţilor, fiilor morţi în războaie etc, precizează directorul Muzeului Naţional de Etnografie.

    La sfârşitul anului 2013 colindatului în ceată bărbătească i s-a dat o dimensiune internaţională, fiind inclus în lista patrimoniului cultural protejat de UNESCO. Dosarul privind înscrierea acestui obicei în patrimoniul UNESCO a fost elaborat împreună cu specialişti din România.

    Includerea lui pe lista UNESCO a oferit Republicii Moldova dreptul de a solicita şi obţine granturi pentru conservarea şi promovarea colindatului de ceată bărbătească, ameninţat în prezent cu dispariţia pe teritoriul între Prut şi Nistru, şi acum depinde de noi cum vom şti să profităm de aceste oportunităţi, spune Varvara Buzilă.

    Deocamdată însă introducerea colindului pe lista patrimoniului cultural al ONU nu a adus Republicii Moldova decât un plus de vizibilitate pe plan internaţional, iar proiectele de promovare a colindului vor urma în timpul apropiat dacă va reuşi să obţinem finanţare de la UNESCO, sau de la autorităţile din Republica Moldova, a mai precizat Varvara Buzilă.

    Satul Câşliţa Prut din raionul Cahul este una din puţinele localităţi unde s-a mai păstrat acest gen de colindat. Aici l-am găsit pe nea Costache, fost căpitan de ceată de colindători.

La cei 84 de ani, Nea Costache Mării, fost conducător de ceată, ştie aproape 20 de colinde vechi de sute de ani. Colindul cel mare îl cântă mai bine de două ore. Alături de bunul său prieten Gheorghe, împreună cu care în zilele de sărbătoare deapănă amintiri şi vremuri demult uitate.

   În vârstă de 84 de ani, trecut prin război şi foamete, a crescut fără tatăl său, pe care autorităţile sovietice l-au deportat în Siberia.

    Se mişcă greu, sprijinit în două cârje, iar cele mai dese drumeţii sunt cele din casă până pe prispă.

Cel mai frică îi este că în curând nu va mai fi, iar colindele pe care le-a adus cu el din veacul trecut nu se vor stinge odată cu el.

    Nea Costache nu scapă nicio ocazie de a transmite colindele generaţiei tinere. Nepoata sa Irina Calcea, locuieşte la câteva case distanţă, este principalul său ajutor dar şi principalul ascultător al colindelor. Chiar dacă avea vocea răguşită nu am plecat nici noi până nu ne-a colindat şi ne-a urat.

Nea Costache şi nepoata sa, Irina Calcea, bucuroşi că au cui transmite colindele care l-eau învăţat cu grijă de la părinţii şi buneii lor.

    L-am sunat de mai multe ori să îl anunţ că venim să ne colinde. La început s-a arătat sceptic şi era gata să renunţe la ideea de a se întâlni cu noi. A acceptat în final, regretând însă că astăzi este ultimul din toată ceata sa în stare să mai colinde.


Costache Mării, în trecut conducător de ceată bărbătească. Ştie peste 20 de colinde, învăţate de la străbunelul său.

    Astăzi se fac mai multe încercări de a reanima tradiţia colindatului în ceată bărbătească. Unul din ansamblurile folclorice care încearcă să reînvie şi să popularizeze această tradiție în Republica Moldova sunt ”Plăieşii”.


Nicolae Gribincea: În repertoriul ”Plăieşilor” se regăsesc aproximativ 40 de colinde, pe care le-am cules în urma unor expediţii comune cu cei de la ”Tălăncuţa” cu Andrei Tămâzlâcaru, Victor Botnaru, Surorile Osoianu, mişcare care a început prin anii 80. De 27 de ani ”Plăieşii” cântă colinde.

    Colindele pe care le cântă aceştia au fost adunate în special în zona de sud a Republicii Moldova, după cum ne-a mărturisit conducătorul artistic al formaţiei Nicolae Gribincea, pe care l-am găsit repetând împreună cu câţiva dintre tinerii artişti.


Plăieşii învaţă în fiecare an câte o colindă-două. Au un repertoriu voluminos şi valoros, cu colinde tradiţionale legate de îndeletniciri, de vânătoare, de ciobănie, colinde despre naşterea Domnului, de Anul Nou, de Sfântul Vasile.

    Lista Patrimoniului cultural imaterial al umanităţii a fost alcătuită oficial de UNESCO în 2008. În prezent această listă numără peste 180 de opere din peste 75 de ţări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, arta tradiţională, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură, dar şi meşteşuguri tradiţionale.


Exemplu de colindat în ceată bărbătească practicat în Ajunul Crăciunului în satul Valea Perjei raionul Taraclia.



Text: Ina Guţu
Foto/Video: Aurel Obreja
Editare/IT: Victor Pogor

Pe aceeaşi temă:

Vinăriile din Moldova în căutarea unei noi identităţi

"Descrierea Moldovei" văzută astăzi

Patrimoniul cultural al Chişinăului- pe cale de dispariţie

Colindul de ceată bărbătească - un obicei uitat în timp

Moldova- ţara celor peste 100 de muzee necunoscute

Conacele Moldovei - uitate în paragină

O călătorie la 40 de metri sub pămînt

Măştile de la Cenac reînvie tradiţiile sătenilor

Descoperire cu o vechime de 5000 de ani la Cimişlia

Prosopul- o carte de vizită a satului Selemet şi a neamului moldovenesc

Mărunţica de la Selemet- Comoară Strămoşească

Un pictor care a imortalizat Cimişlia